Imposibil?

Visez la un timp cand oamenii nu vor mai alerga sa-si satisfaca propriile pofte si vor cauta fericirea aproapelui sau.
Visez la un timp cand din cozonacul ce il savureaza omul de sarbatori (ca painea e un lux)... sa il imparta cu cel care sta pe trotuar.
Visez la un timp cand indiferenta pentru cei din jur se va preface in interes profund, si cand fiorul singuratatii va fi spulberat printr-un simplu zambet oferit care nu te costa nimic.
Si ... nu doar visez. Realitatea incepe sa ia contur pe ici pe colo... pe unde initiatorul proiectului "imbratisari gratuite" si-a facut vizibila prezenta.
Visez la un timp cand iuresul lacomiei este inlocuit cu daruirea de sine. Pentru ca in fapt, omul uita de semeni, uneori de cei care l-au crescut, si tot timpul si-l petrece adunand, si adunad, si tot adunad. Apoi.... cheltuie inutil si pleaca din lumea aceasta fara a lua nimic cu el.
Mai mult... isi cheltuie sanatatea pentru bani, si apoi ... isi cheltuie banii ca sa isi ia sanatatea inapoi. Ce desertaciune......
Visez....visez la acel timp cand oamenii se vor aduna, vor canta, se vor bucura, si isi vor folosi talentele personale pentru a face pe altii fericiti.
Visez la o lume posibila, o lume pentru care am fost nascuti sa fim....
sa daruim, sa zambim si .... sa iubim !...